Fugind printre oamenii pădurii verzi,printre copacii împăienjeniţi de negrul serii, omul cu păr lung ascuns în spatele copacului bătrân,fugea bezmetic printre crăcile întinse ale copacilor.Acel om avea strâns în mână un inel care strălucea doar la atingerea razelor lunii.Acel om apărea şi dispărea de parcă ar fi avut un pliculeţ verde lipit pe spatele neted şi alb ca raza ce-l străpungea.Acel om nu putea avea decât un ten roziu ca al unei pantere încântate de întâlnirea prinţului.Acel om avea faţa îmbujorată iar când se apopia arăta ca o sirena adânc pătrunzătoare în tainele sinelui, iar sinele pătrundea în toate mările parcurse de sirena cu ochii roşii ca adânacul iadului.Cu tăliple arse fug de roşu ca de un om mort iar omul vine după mine cu un cântec care pe loc mă face să mă opresc şi să-mi dau seama că asta era soarta,nimic nu o putea împiedica, doar un simplu sărut ar fi facut totul paradis, iar verdele întunecat al pădurii ar fi fost pe loc transformat în infinitate, iar infinitatea în plăcere.Sărutul a fost infinitate iar în acea infinitate am ajuns pe cele mai inalte valuri alaturi de o fantasma a vietii. Realul nereal al acelei sărutari a fost ca atingerea norişorilor care vesteau dimineaţa.Aceasta a venit iar fantasma nu s-a oprit. Un “EU” transformat pleacă la vânat:
Trezindu-mă la ora de psihologie şi vorbind despre vrăbii, broaşte ţestoase, copăcei, norişori realizez că de fapt tot ce se petrecea în capul meu, era produs de aerul urât mirositor din clasa friguroasa fără geamuri termopan . Stăteam în prima bancă sprijinit de caloriferul din spatele meu.Pofa’ se uita la mine înspăimântată spunându-mi că ar trebui să consult un psiholog, pardoxal fiind faptul că ea era pshiolog. În fine, trecând peste aceste aspecte ajungem la colegii mei.În spatele meu 4 fete: una dintre ele puţin încurntată şi plictisită peste măsura de discuţiile mele cu profa. Cei de din dreapta mea nu sunt aşa de importanţi însă au avut un rol esenţial în unele chestiunii fie de afaceri sau personale. Discuţia aprinsă referiotare la “necesitatea broaştelor ţestoase pentru univers” şi faptul că acestea alcătuiesc o mare parte din cunoştintele necesare pentru descoperirea universulu,i este pierdută atunci când un coleg dintre aceia de “afaceri” care au mulţi ochi, şi care se chinuie să îşi ducă propoziţiile până la capăt şi se cred “cooli” intervin stricând profunzimea absolută. Lucrul de care acest “intelectual” se interesează este dacă “inima lui se află în siguranţă dacă-şi cumpară o cafea în pauză împreună cu prietena lui urâtă ” bineînţeles doamna profesoară găsindu-şi portiţa de scăpare din discuţia pe care dumneaei o privea ca pe o “ciudăţenie a naturii” poartă o convorbire “filozofică” cu acest “mohican” care durează 5 minute până când eu intervin din nou şi întrebând dacă dumneaei crede în existenţa “dragostei”.Răspunsul ei(impresionându-mă la momentul de atunci şi ţinând seama de faptul că era măritată) este destul de filozofic iar privit din mai multe părţi se poate observa inteligenţa unui psiholog care crede că broastele ţestoase sunt ciudate. Răspunsul fiind scurt: “Dragostea este prea neagră pentru zilele noastre”. Am înţeles decum a terminat propoziţia că iubeşte broaştele ţestoase. Iar de atunci la fiecare oră când vorbesc despre contribuţia boraştelor ţestoase, a copăceilor, a norişorilor la existenţa universulu, doamna profesoara desi încearca să pară dură şi nepăsătoare de fapt, ei aceste lucruri îi alcătuiesc universul. Astfel inima mea(stiind că mai am pe cineva în acelaşi “trip”) zburda ca un iepure pe câmpiile verzi ale patriei. Acest iepure de culoare verde spre maron contribuie şi el la existenţa… nimănui- un lucru important privit prin prisma broaştelor ţestoase. În fine explicaţiile referiotare la broaştele ţestoase nu-şi au locul aici. Această poveste continuă datorita dragostei. Cum vine asta încă nu am înţeles nu pentru că nu aş iubi sau aş fi iubit ci doar pentru că dragostea “intelectuală” mă depăşeşte. Când vorbesc despre “intelectualii clasei” mă simt ca şi cum aş vorbi despre o maimuţă care şi-a spart capul în timp ce se epila pe picioare. Dragostea dintre doi “intelectuali” care de fapt sunt mai reduşi mintal decât doi urangutani care merg la sală, se rezumă la simplul fapt de a se iubi 2 persoane fără caracter(urangutanii nicidecum nu sunt fără caracter). Această dragoste incapabilă de sentimente se realizează atunci cand o fata urâtă şi grasă se uita dupa un “ochios “ mic şi urât (nu ca toti “ochioşii” ar fi mici şi urâţi). Acest “ochios” nemaivăzând în viaţa lui cum arată un “avorton al naturii” crede că e fată(cele de care i s-a spus cand era mic, că trebuie să le ia de soţie). Aşadar, “intelectualul” şi “avortonul” se întâlnesc după ce un băiat cu caracter a părăsit “avortonul”, tocmai din această cauză iar alt baiat pe care această specie il dorea nu s-a uitat la ea, doar pentru simplu fapt că era grasă(puţin rasist) însă acesta a fost un bine pentru sine. Această dragoste dintre cele două specime continuă la toate orele însă spre uimirea mea nimeni înafară de vreo 2 profi nu o băga în seamă. Oricum, eu, privind din perspectiva unui “outsider” îmi dau seama că dragostea celor doi se sfârşeşte odată cu apariţia unui “Don Juan” cu vreo 4-5 ani mai mare decât creatura şi care din lipsă de ocupaţie sau pentru că alte fete îl consideră o creatură la fel de urâtă precum consider eu “avortonul naturii”. În fine aceste două specii se regăsesc, se potrivesc mai tarziu se căsătoresc fac doi copii la fel ca ei iar bietul “intelectual” părăsit cu vreo doi ani în urmă după ce a fost înşelat, încearcă să revină la vechile obiceiuri, dar nimeni nu-l băga în seamă. Ajunge într-o cârciumă, suparat, bea o bere se îmbată atat de tare încât începe să-şi spună povestea de viaţă tuturor din împrejurimi iar toti râzând de penibilitatea sa, încearcă să-l scoată din carciuma, însă beat peste măsură fiind şi nimănui păsându-I de el, o femeie cu bascheţi îl scoate afară sunând un taxi. Această femeie musculoasă, şi foarte “bărbatească” îl ţine cu o forţă de necrezut. Acesta inconştient fiind începe să plângă pe umărul cucoanei. Taxiul vine iar cucoana grăbindu-se, se împiedică şi căzând cu tot cu “bolnav” îi sare peruca blonda din cap descoperindu-se chelia şi tatuajul cu o tarantulă de pe ceafă. Acesta îşi ridică peruca şi se transformă din nou într-o “ea”. În Taxi “aceasta” îşi notează numarul în telefonul “bolnavului” şi îl duce direct acasă în pat. Politicoasă fiind “aceasta” pleacă. A doua zi revenindu-şi din “boală” , se uită în telefon descoperind numărul “acesteia”, o sună, se întâlnesc la un suc-DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE între cei doi. Se plac deşi “blondina” îi spuse toată poveste şi îi arată “profunzimea” , “intelectualul” îşi dă seama că fetele în adevăratul sens al cuvantului nu au fost atrase de el din cauză că acestuia îi plăceau “perucile”. Aşadar, eu auzind toate acestea despre fostul meu coleg, mă grăbesc să mă însor cu fata pe care o iubeam si care nu purta perucă şi care avea toate caltiăţile unei femei frumoase, realizând cât de rău a putut să ajungă lumea, însă fostul meu coleg nu ajunsese deloc rău spre deosebire de “iubirea” din tinereţe, care cu doi copii făra soţ făra bani cerşeşte la o margine de drum. Amândoi (eu cu soţia şi el cu soţul) ne întâlnim în faţa colţului în care această “prinţesă decăzută” cerşea, toţi patru, salutându-ne respectuos nu aruncăm nici măcar o privire tristei cerşetoare.
ORICE ASEMĂNARE CU REALITATE ESTE PUR ÎNTÂMPLĂTOARE ACEST ARTICOL ESTE UN PAMFLET ȘI TREBUIE TRATAT CA ATARE.NU-L LUAȚI PERSONAL CĂ NU VĂ AJUTĂ CU NIMIC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu